Cei doi se privesc intens, romanul are ochii ceva mai scosi in evidenta pentru ca sapunul, cu propria`i otrava, arunca sageti usturatoare acestuia, se gandeste omul, ca sa`l alunge. Raftul, bine aranjat de cele mai multe ori, il face pe roman sa fie nehotarat asupra alegerii ce urmeaza sa o faca. La aceasta alegere iau parte mai multi factori. In primul si in primul rand culoarea ambalajului, mmm, trebuie neaparat sa fie de culoare verde pt ca ne duce cu gandul la natura, hmmm, ba nu mai bine galben, culoarea pielii. Parca totusi nici rosu, ori portocaliu n`ar fi nasol, pentru ca reprezinta, dupa unii, viata, florile, campiile Romaniei, tot mai dese in ultimul timp, pt ca ai nostri copaci migreaza. Apoi intervine cel de`al doilea factor: scorul inregistrat pe fiecare ambalaj. V`am spus eu ca totu`i ambalajul. Astfel, acesta trebuie sa fie cat mai mic, cu cat e mai mic cu atat mai bine. Si daca cumva gasim si acea “invelitoare” perfecta, care ne fura ochii, este perfect…sapunul vietii, in cele din urma, l`am gasit.
Pentru inceput sapunul este nevoit sa`si paraseasca “culcusul”, hartia, cartonul sau preferat acum este doar amintire, si ca un sclav obiect, trebuie sa indeplineasca dorinta romanului, aceea de a lua loc intr`un recipient. Acestui “suport” omul i`a dat si un nume sapuniera, dupa chiar numele celui ce`l va ocupa.
Acum apar adevaratele probleme. De nimic nu`i este frica romanului cum ii este de sapun. Acesta frige, ustura, chiar provoaca si mancarimi de piele pentru unii, pe altii ii irita la coate, iar altii nu`i pot suporta mirosul. Dar cei mai multi, reiau, cei mai multi venereaza sapunul. Pentru ei acesta e ca o printesa, cu fustita scurta si ochelari de soare, cu ochii precum norii de deasupra Iasului cand fabricile sunt inchise. Romanul are o tactica anume pe care o adopta atunci cand vine vorba de a se folosi de cele puse la dispozitie de “obiect”. Il priveste dimineata, apoi revine poate putin dupa`amiaza, ca pe seara sa`l reintalneasca, la fel de frumusel, la fel de simpatic, in acelasi loc, neclintit…dar ce folos ca al nostru sapun se simte atat de ignorat, uneori chiar ar dori sa fie putin strans intre palme, sau poate chiar sa simta si alte parti ale corpului atat de imbietor al romanului.
Si pentru asta romanul are o solutie, si anume, mai cumpara un sapun. Il aseaza langa cel vechi, exact tocmai pentru a`i tine companie acestuia, sa nu se plictiseasca. Stim ca suntem oameni sufletisti si intotdeauna ne gandim la cei aflati in suferinta, fie vorba si numai despre obiecte.
Astfel, noi, administratorii acestui site, pornim un concurs. Premiem cu ale noastre colectii de sampoane si sapunuri, vizitatorul care ne poate demonstra ca a lui colectie este cea mai cuprinzatoare. Asteptam mail`urile voastre.
S`auzim numai de bine …!!!
Tags: curatenie, roman, romania, romanul sapuniera, sapun, spalat
Social poster
Eu nu dupa culoarea ambalajului il aleg , de obicei il duc la nas ca majoritatea miros deoarece nu sunt ambalate etans , cu toate ca ar trebui pentru a nu isi pierde din miros,cred
acum cu gripa noua poate ca au folosit mai des sapunul