Sunt o persoana indiferenta la multe si mai ales la ce ma inconjoara si in primul la ce parere are lumea. Insa unele chestii chiar ma scot din sarite , desi poate uneori trec indiferent pe langa ele , zilele astea imi venea sa ma duc direct la ei si sa-i plesnec.
In Bucuresti s-au facut multe , mai ales in ultimii ani , insa poate prea putine chestii semnificative , dar unele semnificative ar fi parcurile , locurile de joaca pentru copii de care generatia noastra nu prea a avut parte. Si acum mai am cicatrice de la leganele facute din teava sau de la asfaltul care era pe jos. Asa ca prin urmare , acuma fierul este imbracat in plastic sau cu aparatori si unde se poate , inlocuit chiar cu lemn si plastic , iar pe jos nisip iar unde nu s-a putut s-au gasit solutii pentru a nu mai fii locul de joaca un loc periculos. Bineanteles , asta nu inseamna ca putem lasa copii fara supraveghere…
Insa unii parinti , se aduna in gasca si confunda locul de joaca a copiilor cu “groapa de gunoi” de-acasa. Ii vezi cum se aseaza pe cate o margine cu nelipsitele seminte , apa , bere , iar daca s-ar deschide un boutique care sa aiba si mici cu bere la halba , tare bine ar fi. Rad in hohote , iar copii de diferete varste alearga nesupravegheati prin parc de colo , se cearta de la jucrii , urla ca vor sa fie ajutati sa urce in leagan sau pe topogan , insa nimeni nu-i baga in seama .
Bineinteles ca dupa ce se sparge gasca si isi cara plozii acasa , in urma lor raman pe marginea unde au stat , pe trotuarul de langa parc si cel mai rau pe nisip mormane de coji de seminte , cutii de bere sau sticle uneori , ziare pe care si-au asezat “tartitele “ asa zisele mame si mucuri de tigara . Hai ca pe trotuar se curata , insa pe nisip , in puii mei , acolo unde se joaca cei mici cu lopetele in nisip …
Asa ca ajung la concluzia de ce tara asta are asa multe lipsuri. NU MERITA ! Nu merita sa se faca nimic in tara asta , deoarece populatia stie doar sa isi bata joc.
Ca sa nu mai vorbim de iubitori de caini , care spre bucuria lor , isi pot duce animalele , sau animalele mai degraba isi duc stapanii , in aceste parcuri. De parca nu am fi satui de rahatul de caine pe care il gasim , acuma trebuie sa mai suportam si mizeria parintilor. Asa ca viitoarele generatii cu asemenea educatie nu ma astept sa se comporte altfel. Suntem o tara rumegatoare de seminte . Un popor jegos , care ne place sa facem mizerie si apoi sa urlam ca nimeni nu face nimic. Din 20 de printi din parc , 15 manaca seminte si arunca cojile pe jos , fara sa-i intereseza. Iar cojile alea , in nisip nu prea le poti numi biodegradabile plus ca e scarbos sa iti vezi juniorul ca pune mana pe semintele unei umflate care din simplu fapt ca a avut pofte in timpul sarcinei , a mancat ca o scroafa si a devenit una. Si ghici ce? A trecut cel putin un an de cand a nascut si ea tot in pofte e …


Eu cnad eram copil, aveam spatiu verde mult mai mult unde sa ma manifest, si eu prin parcurile prin care merg cu copilul meu nu am intalnit parinti nesimtiti asa de multi